Prea mult timp

De prea mult timp...

de când, suntem doi nori

cu multe fulgere de cuvinte,

între noi și uităm adesea...

să fim senini, pe cerul vieții.

Şi că, nu putem să dispunem

de prea mult timp...

iar, tunele orgoliilor noastre,

aduce doar, ploaia sinuciderii

a iubirii, ce ne leagă în aparență.

Mă simt obosită și, aș vrea...

să ne oprim acum, înainte ca

toate acele clipe frumoase, pe

care le am trăit împreună, să

fie spulberate de vântul regretelor.

Dar, nu am puterea să fac...

eu, primul pas iar, iar priceperea ta,

e oarbă de prea mult timp...

și nu-ți dai seama că, ne plafonăm

tot mai tare, în fiecare zi și noapte.

                                                             17.Mai.2012