luni, 17 septembrie 2012

Pragul inimii



Azi,
mi-a lăsat tomna...
pe pragul
inimii,
un buchet violet...
de nostalgii.



                                            17.Septembrie.2012  

2 comentarii:

Aris spunea...

E poemul care imi place foarte tare. Diferit de toate celelalte. Parca te ai apucat sa pictezi si nu ti au ajuns culorile, atunci ai terminat tabloul transformandu l in poem.
Recunosc esti profunda si foarte bine te descurci cu metafora.
Sa fii sanatoasa, Minune!

Cadar Katalin spunea...

Draga mea Aris,
iti multumesc pentru vizita si apreciere!Mi-ai lipsit sa stii foarte tare.Orice sfat al tau e bine venit. Te imbratisez si te pup cu drag,toate cele bune!!

Frontul de pace

  Toate zidurile urbane de peste zi sunt poligoane subtile, unde Tăcerea își dă testul de supraviețuire fără arme...   Armele au întot...