miercuri, 26 septembrie 2018

Existența


se cutremură pereții odăii...
de șuieratul
trenului
ce trece în goană pe lângă ei,
pe șinele ruginite
de atâtea ploi și ninsori...

doar
singurătatea îmi stă neclintită
în umbra gândului...

mă face conștientă de existența
durerii
în pumnul măduvei
cuvântului mut.


                                                    26.Septembrie.2018

Niciun comentariu:

Îmi astup inima sub palme

  Uși vechi de lemn, mușcate de somnul Timpului în stările de veghe...   Se aud urlete ascuțite legate de inelul unei Chei ......