se cutremură
pereții odăii...
de șuieratul
trenului
ce trece în
goană pe lângă ei,
pe șinele
ruginite
de atâtea ploi
și ninsori...
doar
singurătatea îmi
stă neclintită
în umbra
gândului...
mă face
conștientă de existența
durerii
în pumnul
măduvei
cuvântului mut.
26.Septembrie.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu