miercuri, 26 septembrie 2018

Existența


se cutremură pereții odăii...
de șuieratul
trenului
ce trece în goană pe lângă ei,
pe șinele ruginite
de atâtea ploi și ninsori...

doar
singurătatea îmi stă neclintită
în umbra gândului...

mă face conștientă de existența
durerii
în pumnul măduvei
cuvântului mut.


                                                    26.Septembrie.2018

Niciun comentariu:

Praful de aur

  Aerul dansează cu o șuviță de lumină, pe o coardă de violoncel adormit într-un colț al unei amintiri mute.   Praful de aur se ri...