miercuri, 26 septembrie 2018

Existența


se cutremură pereții odăii...
de șuieratul
trenului
ce trece în goană pe lângă ei,
pe șinele ruginite
de atâtea ploi și ninsori...

doar
singurătatea îmi stă neclintită
în umbra gândului...

mă face conștientă de existența
durerii
în pumnul măduvei
cuvântului mut.


                                                    26.Septembrie.2018

Niciun comentariu:

Mănușă rece

  Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ...   Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...