mi-am lăsat
apusul gândului
într-o primăvară
într-o primăvară
epică
și am fugit,
după răsăritul
unei dimineți,
să te uit
abstract,
să-ți iubesc
neprezentul
liric,
în glasul ploii
de toamna.
să-ți fiu durerea
iernii...
cândva.
27.Septembrie.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu