joi, 27 septembrie 2018

Neprezentul


                                           

mi-am lăsat apusul gândului
într-o primăvară
epică
și am fugit,
după răsăritul unei dimineți,
să te uit
abstract,
să-ți iubesc neprezentul
liric,
în glasul ploii
de toamna.

 să-ți fiu durerea
 iernii...

cândva. 


                                                        27.Septembrie.2018

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...