joi, 27 septembrie 2018

Neprezentul


                                           

mi-am lăsat apusul gândului
într-o primăvară
epică
și am fugit,
după răsăritul unei dimineți,
să te uit
abstract,
să-ți iubesc neprezentul
liric,
în glasul ploii
de toamna.

 să-ți fiu durerea
 iernii...

cândva. 


                                                        27.Septembrie.2018

Niciun comentariu:

Realitatea oarbă

  Seara atârnă de fereastră în culorile unei scrisori pierdute, iar pereții păstrează, sub respirația lor, amintirea zilei ce se d...