Stau întins pe
pat
fără răsuflare,
electroșocurile
nu le mai simt...
ies din mine
să caut
liniștea
pierdută în lupte,
într-un destin
scris
de o mână,
ruptă
din lumina
sfinției...
plutesc peste
timp
poate mi se
iartă și păcatele.
16.Septembrie.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu