Femeia

...astăzi n-am să-ți mai scriu

despre toamnele din gând,

de ploaia florilor

de măr

în privirea dimineții

mute

sau cum plânge firul ierbii

sub

plapuma zăpezii

din iarna cuvintelor,

nici de visele

sparte

pe drumuri

ce se opresc

dincolo

de viață.

.................................................

astăzi am să-ți scriu

despre femeia

pe care o vezi

adesea

în fața ta,

ascunzându-și durerile

ce o străpung

până

în măduva oaselor,

sub

un zâmbet aproape

inocent

și nu-și arată nemulțumirile.

preferă

să tacă,

să nu ceară

din prea multul tău,

îi ajunge puținul

ei.

nici nu strigă

după iubire

iar fericirea-i străină

doar,

perna-i simte sarea lacrimilor

când se stinge

lumina,

în camera cu pereți strâmbi

din lut,

fără

știe nimeni.

ochii ei

de mult nu mai

visează.

femeia...

 sunt eu!

                                                         17.Septembrie.2018