Și ultima țigară

 

Din greșeală și în grabă
mi-am pus și verbul

,,a iubi"

în bagajul tău,

când

ai plecat

să ne vindecăm unul de celălalt,

iar acum mi-e sufletul sărac

și nu știu

ce îi voi oferi celui care va veni

la mine

poate

într-o zi

și cum îi voi putea spune că

tot ce mi-a mai rămas e :

un bol de deziluzii,

câțiva ciorchini de amintiri,

un pumn de regrete

târzii

în miez de noapte,

câte un suspin rebel

al dimineților de singurătate

și caligrafia unor poeme

tremurând pe niște coli de hârtie

prăfuite

și răsfirate pe podea de vânt ...

 

Mi s-a stins și ultima țigară ...

 

Păcat!

 

Avea arome multiple și intense.

Printre care

și cea de trandafir negru.