Oceanul
Oceanul din
sufletul meu,
e populat cu
algele iubirii…
peştii fricii…
rechinii durerii…
scoicile dorinţei…
şi undeva, în
adâncime e
nămolul urii…
Toate acestea, la
un loc, mă ţin vie
iar atunci, când
vântul vieţii e
prea rece…
mă aplec
asupra hârtiei,
vide şi prin
vârful creionului,
evadez în cuvinte.
29.Aprilie.2010
Memoria
Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre. Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Nu Frica mă omoară și nici Moartea nu mă înspăimântă, ci, durerea degetelor Vieții prinse la ușa Nefericirii, mă face să țip în tăcere, d...
Un comentariu:
Salutare! De abia acum am vazut comentariul...stiu ca e tarziu, dar am o scuza...elev eminent in clasa 12...E impresionanta situatia ta, dar mai ales curajul pe care il ai de a merge mai departe, de a transforma acele clipe de depresie in Arta si Frumos. Felicitari!!! Din punctul meu de vedere esti un om perfect deoarece fiindca ai avut puterea de a privi viata din alt unghi.De asemenea imi plac poeziile tale, sunt profunde...Iti doresc multa sanatate si sa te bucuri de fiece clipa!
Trimiteți un comentariu