Oceanul
Oceanul din
sufletul meu,
e populat cu
algele iubirii…
peştii fricii…
rechinii durerii…
scoicile dorinţei…
şi undeva, în
adâncime e
nămolul urii…
Toate acestea, la
un loc, mă ţin vie
iar atunci, când
vântul vieţii e
prea rece…
mă aplec
asupra hârtiei,
vide şi prin
vârful creionului,
evadez în cuvinte.
29.Aprilie.2010
Apusul ninsorilor târzii
Râd, să nu simt Durerea cum oprește Cuvântul... Apă... A fost stoarsă la nașterea Pietrelor, ce vor umple memoria Timpului, cu verbe după ...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
Un comentariu:
Salutare! De abia acum am vazut comentariul...stiu ca e tarziu, dar am o scuza...elev eminent in clasa 12...E impresionanta situatia ta, dar mai ales curajul pe care il ai de a merge mai departe, de a transforma acele clipe de depresie in Arta si Frumos. Felicitari!!! Din punctul meu de vedere esti un om perfect deoarece fiindca ai avut puterea de a privi viata din alt unghi.De asemenea imi plac poeziile tale, sunt profunde...Iti doresc multa sanatate si sa te bucuri de fiece clipa!
Trimiteți un comentariu