vineri, 7 ianuarie 2022

Mai e timp

 

Te rog,

nu trage încă draperia

cât timp,

toate păsările negre

fac liniște

și cât mai sunt cuvinte,

care dorm încă

și mai lasă privirile noastre,

să se simtă

un timp ,

nici de lumânări aprinse

nu e nevoie

(fac prea mult fum),

iar mâinile tale și ale mele,

trebuie să se (asculte) audă

într-un mod clar

și reciproc!

 

Mai e ceva

timp

până mâine.

Mâine poate vom fi

într-un ieri,

cu memoria de astăzi

pierdută

în spatele acestei uși bătrânei

mușcată de timp .

 

Mai lasă lumina

să ne mai caute!

 

                                  

                                                             7.Ianuarie.2022

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                            

 

 

 

 

                                                  

 

Niciun comentariu:

Monolog din spatele ușii albastre

  Se văd ninsori în privirea ta tot mai des și mai aproape, iar mirosul de vară din păr ți se pierde în capriciile englezești de toa...