... voiam să-ți vorbesc astăzi
despre acei oameni de zăpadă,
care deși,
în aparență nu au suflet,
simt
și, care deși
în aparență nu au neuroni,
înțeleg
tot ce se ascunde dincolo de cuvinte
și în necunoscute unghere
și că doar copiii luminii
știu
ce culori are fericirea
(când mușcă dintr-un măr abia copt)
însă,
tocmai astăzi,
iubito,
ai semnat protocolul altei iernii
dintre noi
cu sângele unui diavol
răstignit pe poarta Raiului,
iar urechile tale
au devenit acum dopuri de gheață
și nici mâinile
nici buzele mele
nu mi se mai supun
și rămân
doar cu imaginea de ieri
din oglindă,
repetând monologul despre oamenii de zăpadă
și cu ultimul tău
surâs ...
în curând,
oamenii de zăpadă vor plânge
și lacrimile lor
fierbinți
ii vor topi ...
22.Ianuarie.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu