Spuneai cândva ...

 

de fiecare dată

când marea,

își aruncă valurile spre țărm

te trezești brusc

din uitare

și începi să mă iubești ...

 

spuneai cândva ...

 

pescărușii nu se tem

de căderi

și nu crezi că există apusuri,

crezi doar că există răsărituri

văzute prin sticla unei clepsidre,

întoarsă

ce ne măsoară urmele pașilor

pe nisip ...

 

marea își mai aruncă și astăzi

valurile

și se pare că nu-ți mai amintești

nimic

și încet,

încet începem să decădem în tăcerea

timpului,

prin fumul gri-albăstriu de țigară,

pete de cafea

și muguri de amintiri.

 

                                                        11. Ianuarie.2022