Nimic

 

... nu înțelegi că nu a mai rămas nimic ...

în afară

de un ceas

care bate mereu în gol,

de când pietrele au înghițit

,,te iubesc "

până la ultima consoană

și ciorile anunță toamne lungi,

cu rubinii amurguri

și nopți,

multe nopți albe

și că acest ceas care va bate

mereu

în gol,

din oră în oră,

iar nimicul ne va împărți

(ca pe niște felii de portocală),

până când vom deveni

aceea

parte din nimic,

în umbra unui zero,

dincolo de linia orizontului?!

 

 

                                                           5.Ianuarie.2021