Te pictez în mii de
gânduri,
cu inedite și calde
pasteluri.
Pe șevaletul imens al nopții,
inspirată de
abstracte tentații.
Chiar dacă tu mereu, ești absent
te știu totuși, din
adieri de vânt.
Şi mă semnez, pentru
nemurire
iar, ramele sunt
făcute din tăcere.
Totul
transformându-se, în trecut
căci, mâine va fi un
nou început.
28.Mai.2012
2 comentarii:
Mi-ai lipsit, Minune! Am pierdut multe vise transformate in poeme, dar promit sa ma revansez si sa citesc atent fiecare rand...
Si tu mie mi-ai lipsit draga mea Lumina!Astept cu mare interes si nerabdare parerile,aprecierile si critricile tale.Te imbratisez.
Trimiteți un comentariu