miercuri, 17 aprilie 2019

Cartierul roșu


tocmai în coasta tăcerii
mi-am făcut loc să stau
așa
pur și simplu,
să ascult
cu urechea lipită de buricul unei secunde.
tropotul cailor prin pădurea ielelor-Ilenelor,
cu potcoavele bătute în aurul
topit
din inelul
acela
din vitrina unui amanet,
din colțul străzii
pe care mi l-ai promis...

dar ți-ai cumpărat o noapte
de plăcere
din cartierul roșu
și m-ai vândut uitării.


                                        17.Aprilie.2019

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...