cu tușul de culoarea prafului puștii,
scriu
scrisori de nedragoste
într-o limbă
nevorbită,
între omoplații nopții
dintre insomnie și un gând obosit,
în timp ce fumez ultima țigară,
și fără să țin cont de nici o normă academică
din dicționare.
...celui care a murit
în inima mea,
într-o toamnă
târzie.
14.Aprilie.2019-ora:00:10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu