Dincolo de ființa mea

Te-am iubit,

până dincolo de ființa mea

chiar,

dacă n-am vrut.

Ți-am iertat,

rătăcirile printre sânii al neziditei

Ane

și te-am așteptat în prag cu pâinea

caldă,

sub perne

abia scoasă din cuptor...

Pe care am frământat-o într-o covată

de lemn

cu dor și suspine

amestecate

cu făina de secară.

Iar tu,

te prefăceai că uiți

să vii,

chiar și sub umbra ceasului târziu...

voi pleca înainte să te urăsc

chiar,

dacă te doare acum.

                                                4.Aprilie.2019