Joc de mimă

E o stare de sufocare...

deși încă mai respir,  

sau cel puțin așa se pare

dar nu sunt sigură

dacă mai trăiesc,

de fapt nici nu știu

și nu-mi amintesc să fi trăit

vreodată, 
sau doar am mimat trăirea

ca într-un joc de pantomimă.

Știi...

Ascult mereu același ticăit al ceasului,

între acei patru pereți galbeni,

într-o odaie veche

la masă cu rutina.

Plimb o lingura prin bolul de ciorbă,

zgomotos

și doar din inerție

fără să-mi fie foame.

Mă uit cu o oarecare

nepăsare

cum aburii ciorbei se evaporă

în urletul gândurilor,

din stimulul unei migrene

adâncită în disperare,

chiar până la sufocare totală.

Mi-e poftă să mor!

                                         10.Aprilie.2019