La mine

primăveri cu flori de cireș
îți bat la fereastră

femeie

când în prag

troienele mi-au adus un câine lup

ce stă

de pază parcă mereu

(îi place să-i spun singurătate)

din când în când urlă precum o lupoaică flămândă

zguduind până și gratiile ferestrelor

(pare ca un plâns amestecat cu un râs isteric).

liniștea se scufundă în golul

din călimară

și poemele de dragoste

sunt

roase de tăceri

cad merele de vară

(ca pietrele de pe vârful unui pisc muntos)

ce îmi amintesc de sânii tăi

femeie

păcatul devine licoarea

fericirii

ce o beau demonii

ard pe rugul toamnei

clipe

șoapte

gânduri

 în lipsa ta

sunt umbra unui om

cu visele

vândute

pentru ochii tăi

femeie.

                                        27.Octombrie,2019