sub pleoapa
nopții,
îmi cresc
herghelia de
fluturi albi
hrănindu-i cu
boabe de lumină,
culese
din livezile
suspendate între cer
și pământ,
când
mi-e dor să îmi
încalec sufletul în zbor.
să mă strig...
să mă caut...
să mă
regăsesc...
să mă cert...
să mă înțeleg...
să mă iert...
să mă împac...
să mă accept...
cu ceea ce nu și
sunt
cu tot ce nu și
am.
2.Octombrie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu