Suntem...

Suntem la hotarul cu trei porți

închise cu nouă lacăte

și nici unul

dintre noi

nu are vreo cheie...

Am o pilă de unghii la mine

însă,
se pare că încuietoarele lacătelor

să-și schimbe direcția deschiderii a lor

la fiecare învârtitură a pilei

sau

poate pur și simplu

sunt înțepenite.

Continuăm să ne amăgim...

continuăm să ne mințim...

continuăm să ne prostim...

Timpul râde în hohote

și începe

să-și scuipe printre dinți

clipele

ce i-au mai rămas...

Fără să observăm,

la glezne ne-a crescut

iarbă uscată

tăioasă.

Ne este greu să plecăm...

ne este greu să iertăm...

ne este greu să resuscităm...

iubirea.

                                                   15.Octombrie.2019