vineri, 18 octombrie 2019

Umbre goale


Sunt o mamă lupoaică
ce nu și-a născut niciodată
puiul,
într-o pădure deasă
cu turme de umbre
goale,
în care urlă singurătatea la lună,
cu un sunet atât de alb
încât provoacă
spasme
fantomatice și alegorice
să tremure frica sub o unghie
al unui gând,
scormonind
printre ideei tăcute
undeva
între viață și moarte.


                                                        18.Octombrie.2019

Niciun comentariu:

Boxa acuzaților

  Ni s-au răcit cuvintele în miez de primăvară, sub coaja albă a duminicii uitate între cele două emisfere...   Tu și eu... ...