Sunt o mamă
lupoaică
ce nu și-a
născut niciodată
puiul,
într-o pădure
deasă
cu turme de
umbre
goale,
în care urlă
singurătatea la lună,
cu un sunet atât
de alb
încât provoacă
spasme
fantomatice și
alegorice
să tremure frica
sub o unghie
al unui gând,
scormonind
printre ideei
tăcute
undeva
între viață și
moarte.
18.Octombrie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu