vineri, 18 octombrie 2019

Umbre goale


Sunt o mamă lupoaică
ce nu și-a născut niciodată
puiul,
într-o pădure deasă
cu turme de umbre
goale,
în care urlă singurătatea la lună,
cu un sunet atât de alb
încât provoacă
spasme
fantomatice și alegorice
să tremure frica sub o unghie
al unui gând,
scormonind
printre ideei tăcute
undeva
între viață și moarte.


                                                        18.Octombrie.2019

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...