zidesc dimineți
în pereții de
nisip
ai castelului
construit
clandestin în
minți
închise,
pe pietre
ce nu mai aprind
nicio scânteie
și s-au desprins
rostogolindu-se
din mine,
sau din tine,
din acel noi...
leg visele
de picioarele
pescărușilor,
să le scuture în
valurile
mărilor.
fac din cuvinte
chei,
să-mi fixez
ceasul
din oră în oră
ca să nu uit:
să plec...
să mă întorc...
să-mi
amintesc...
să iert...
să regret
și să rămân
până
la capăt o altă
EU
un capăt
de noi.
-vrei?
24.Septembrie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu