Ziduri

din iarbă,

au crescut niște ziduri

nu tocmai înalte și nici prea groase,

pe care își pune amprenta buzelor iarna

cuvintelor

scuturate de vântul toamnei,

ultima oară

când ne-am întâlnit,

pe un pod suspendat

vara

s-a sinucis în noi.

și acum,

mă încearcă un sentiment

de putrezeală

sau e o stare de anxietate

doar

nu știu...

poate m-am îmbolnăvit de cronicitatea

orelor și a zilelor nesfârșite

respirându-le...

zidurile par sã înghită cerul.

                                                     3.Septembrie.2019