-Dacă mă iubești,
nu alerga prin ploaia stelelor
să-mi culegi un vis...
mi-e teamă că n-ai să mai știi
să te întorci
și nu încerca sã te urci pe scara
promisiunilor,
spre lună
mi-e teamă că n-ai să mai poți
să cobori...
Mai bine,
rămâi
să bem acest pahar plin de noi,
din nebunia clipei
a prezentului.
Mâine,
poate se coc acele cireșe amare
din care ne vor roade deziluziile,
ca niște viermi...
Și ieri,
va fi pretextul de poimâine,
de a căuta inelul de păpădie
în groapa condamnaților
la singurătate
dintr-o vină nerecunoscută.
Te vreau
așa,
pur și simplu
cum și nu ești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu