sâmbătă, 8 decembrie 2018

De șapte ori



am ajuns
în fața la a o mie zecea
ușă
încuiată de șapte ori,
pe culoarul lung al nopții
dintre noi
și aștept să-mi auzi pumnii strigătului,
bătând
ca un ciocan de zidărie
în mâna
unui meșter bătrân,
între zidurile noii biserici,
în care
demonii se vor boteza
cu lumina
albă,
lepădându-se de sine.

deschide...
te iubesc!


                                                    8.Decembrie.2018

Niciun comentariu:

Monolog din spatele ușii albastre

  Se văd ninsori în privirea ta tot mai des și mai aproape, iar mirosul de vară din păr ți se pierde în capriciile englezești de toa...