miercuri, 12 decembrie 2018

Roșu



cu șoldurile uleioase de lumină,
dimineața
pășește pe covorul roșu,
din odaia
șoaptelor adormite sub umbra unei așteptări
crescută din tine...

îmi măsoară privirea pierdută dincolo de fereastra sinelui.

căutând sensul depărtării,
trasată spre direcția
uitării...

de noi.


                                                 12.Decembrie.2018

Niciun comentariu:

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...