duminică, 9 decembrie 2018

Mă trag de șireturi


mă trag de șireturi
cu timpul,
pe pragul buzei
mușcată
cu brutalitate până la sânge,
ce a erupt ca o lavă dintr-un vulcan
și se prelinge printre rânduri scrise în minte,
sub ochii unei iluzii,
încăpățindu-se să te cheme dintre depărtări.



                                                        9.Decembrie.2018

Niciun comentariu:

Monolog din spatele ușii albastre

  Se văd ninsori în privirea ta tot mai des și mai aproape, iar mirosul de vară din păr ți se pierde în capriciile englezești de toa...