e târziu...
și nu mai am
timp
să aștept următorul
tren
în care
sigur vei uita
să urci...
o veche
amintire,
stă pe banca de
lemn
și te roagă din
priviri
să mai rămâi...
acordându-i un
ultim tango
pe peronul
gării,
printre aburii
de ceai
cu miere...
se aude din
depărtare
șuieratul
unui alt tren.
.................................................
plec!
7.Decembrie.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu