joi, 27 decembrie 2018

Lapte cu vanilie


însetat de zborul păsărilor
cerul,
înghite în sec
cernându-și florile de nea,
cu sita
vremii,
întoarsă pe dos
mirosind a lapte cu vanilie,
într-un colț de copilărie
uitată,
în vorbele oamenilor mari
pierduți dincolo de orice vis.


27.Decembrie.2018

Niciun comentariu:

Îmi astup inima sub palme

  Uși vechi de lemn, mușcate de somnul Timpului în stările de veghe...   Se aud urlete ascuțite legate de inelul unei Chei ......