merg într-un
picior al privirii,
pe urmele
amintirii
ploii,
al florilor de
tei
de pe drumul inimii,
de pe drumul inimii,
spre chemarea
nopții
ce ignoră opusul
depărtării,
aruncând din gât
cu spini
înspre ce ar
putea fi...
dincolo de ieri.
11.Decembrie.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu