I se strepezesc
dinții tăcerii,
de galbenul
pereților
din odaia,
în care zilele
se schimbă între ele
și își aruncă
din picioare câte o secundă,
ce îmi rămâne sub
numele dramei
nescrisă,
printre rânduri
perfect drepte între virgule și punct,
într-un
manuscris prăfuit pe raftul vieții stângi,
așteptându-și
cititorul orb.
20.Decembrie.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu