Tâmpele ostenite



Luna îmi bate timidă în geam
căci, vrea să pătrundă în odaia
mea, cu pereţi verzui şi bătrâni.
Iar, un suspin de dor, evadează
de pe buzele mele, pe spinarea
unei clipe efemere tocmai, când
mii de gânduri se luptă în mintea mea.

Apoi, pe neaşteptate condeiul dintre
degetele mele, atinge albul hârtiei cu
vârful său şi, se nasc cuvinte scrise...
Îmi simt tâmpele atât de ostenite şi,
încerc să adorm ascultând în surdină,
,,für Elise Beethoven” căci, voi porni
iarăşi, pe drumul necunoscut al vieții,
când ziua de mâine, îşi va deschide ochii.

Iar, fiecare pas de al meu, va lăsa
o urmă de amintire în urma mea.
Voi merge spre Nirvana, lăsându-mă
ghidată, de către mână Dumnezeului.


23.Februarie.2011

Fluture


Sunt un fluture,
ce a învăţat să
zboare pe adiera
speranţei, în văzduhul
vieţii şi, iubirea
îmi colorează aripile.


Zbor spre Nirvana,
şi nimic nu mă va
opri nici chiar, atunci
când se desprinde
petala unui vis şi,
mă lovesc de prejudecăţii
iar, dezamăgiriile mă dor.


Nu vreau să privesc
în urma mea, cu regret
ci, înainte cu mândrie!
Uneori, mă hrănesc cu
efemera fericire iar,
când mă simt obosită,
mă ohodinesc în cuvinte scrise...


14.Februarie.2011

Februraie

Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.


12.Februarie.2011

Clipele


Clipele aleargă în maratonul vieţii
şi, destinul e o pistă cu obstacole
mai mult, sau mai puţin inevitabile
iar, linia de sosire e imprevizibilă.
Raţiunea şi sentimentele îşi dau coate
în curbe iar, unele iluzii cad uneori.
Speranţa e o probă de rezistenţă pentru
a câştiga trofelul fericirii iar noi, suntem
doar spectactori efemeri şi clipele...


30.Ianuarie.2011

Nu ştiu


Amintirea ta, îmi strigă gândul
cu glas de dor şi, chipul nopţii
cu trăsături de suspine, îmi arată
urmele iubirii tale, în sufletul meu,
te ascunde în palma sa, misterioasă.
Nu ştiu, dacă ai în buzunar,fericire
să-mi dai până în ultima zi...
însă, ştiu că acum, te iubesc.


26.Ianuarie.2011

Urare din inimă

(urare pentru orice ocazie)


Lumina armoniei, să vă casa,
flacăra bucuriei, să vă încălzească
sufletele şi hrana iubirii să nu vă lipsească
niciodată iar, speranţa să fie mereu singura cale
în viaţă, pentru a putea ajunge cu mândrie, la înțelepciune!


18.Decembrie

Noul An


În Noul An, să se adune
în balanţa sufletului tău,
câte un vis împlinit în fiecare
zi, iar când vei face calcul
cu bune şi cu rele, şi poate
constaţi că au fost clipe, în
care pe nedrept ţi-sa luat o
lacrimă din ochii tăi, şi de
pe buze lipsindu-ţi zâmbetul.
Să-ţi aminteşti că, totul face parte
din echilibru vieţii, şi tu cu multă
înţelepciune vei dobândi fericirea!


15.Decembrie.2010

Crăciun binecuvântat


Ecoul colindelor să răsune şi,
în cele mai îngheţate suflete iar,
clinchetul cristalin al clopoţeilor
să alungă tot ce e rău… ca lumina
armoniei, să-ţi călăuzească mereu,
paşii pe drumul vieţii spre fericirea spirituală!
Crăciun binecuvântat!





13.Decembrie.2010

Urare de suflet


Să ningă mereu,
cu fulgi mari de fericire,
în anotimpul sufletului tău!


6.Decembrie.2010

Nu mă opri


Port ochelari de iubire
şi, la reverul sufletului meu,
floarea speranţei şi pe
drumul viselor încerc să
merg spre mâine, fără
să las în urma mea, şi să nu
mă rătăcesc în compromisuri…
Vreau să ajung la apusul
vieţii mele, cu mândrie şi,
poate mă voi întâlni măcar,
pentru o clipă cu fericirea.
Aşa că, nu mă opri cu prejudecăţi!


4.Decembrie.2010

Nicicând


Am fost un boboc,
fără speranţă uitat
în furtunile vieţii.
Şi acum, petalele
sufletului meu, zi
de zi înfloresc sub
razele ochilor tăi,
în grădina necunoscută
a destinului şi,
zâmbetul tău blând
îmi aduce roua viselor.
Iar dimineţile de iubire,
mă fac să fiu cum,
n-am mai fost nicicând…
şi, aş vrea să rămân
multe anotimpuri aşa.


24.Noiembrie.2010

Patimile universului


Paşi grăbiţi se îndreaptă,
spre vise pe un drum haotic.
Şi rămân în urmă doar urme
mărunte de pretexte şi ecoul
nepăsării…dar, înaintând se
respiră uşor, pure sacrificii.
Mai există timp de întoarcere
la seva omenirii dar, evoluţia…
se încăpăţinează căci, tentaţia
e mare de ajunge la atingerea
absolută cât mai repede orice ar fi.
Colapsul nu sperie inconştienţa
şi, uciderea nu mai un atribut al
sălbătăciei iar, absurdul devine o logică.
Toate acestea sunt patimile universului!


21.Noiembrie.2010

Te aştept


Te aştept să atingi cu ochii…
roua tăcerii de pe petalele
sufletului meu, din gradina vieţii…
Ocolită de ploaia fericirii, şi adesea
cuprinsă de o cumplită arşiţă a
singurătăţii iar, ecoul nopţilor de
dor, trece prin bătrânul condei,
şi se opreşte pe o hârtie albă…
Doar fluturii de vise, îşi continuă
zborul stingher aici, în satul meu.


12.Noiembrie.2010

Pantofi de noiembrie


Sub privirile lunii şi,
în ritualuri ample atât,
de galant păşeşte noaptea
pe cer, pe covorul de stele,
pare să ştie taina zorilor
care va veni în urma ei,
în pantofi de noiembrie
iar, universul e încontinuu
în mişcare căci, totul se
schimbă…şi noi, uităm ce suntem.


7.Noiembrie.2010

Oglinda prieteniei

Umărul tău, e tot mai înalt
când sufletul meu uneori,
alunecă în abis de pe piscul
vieţii, pe oglinda prieteniei…
se aşează praful indiferenţei tale,
când îmi privesc bucuria în ea,
şi parfumul amintirilor se pierde
în adierea uitării, iar încrederea
se scurge ca şi timpul şi nimic nu
mai e cum era…căci, totul se
transformă într-un joc de interese
cu replici inefabile însă, totuşi în
ochii mei, nu sunt regrete ci, dezamăgirii.

28.Octombrie.2010

Octombrie


Stropii de dor,
îmi pătrund în
suflet şi adierea
amintirilor, îmi
poartă gândul sub
norii de suspine,
ce se ivesc pe buze
iar, pe hârtia albă
ecoul cuvintelor de
iubire, rămâne dovada
nopţilor tăcute de octombrie,
când se nasc lacrimile din
dorinţă în copacul singurătăţi,
ascunsă printre zâmbete.

21.Octombrie.2010

Dorinţă anagramată

Lasă-mi te rog,
enigmatică clipă
veselia în suflet…
intactă întotdeauna!


4.Octombrie.2010

Om drag


Caută-mă dincolo
de aparenţe şi,
ascultă-mă dincolo
de tăcerea mea dar,
nu-mi opri zborul cu
prejudecăţi iar, dacă
poţi înţelege… atunci,
lasă deschisă poarta
iubirii tale, necondiţionat
e tot ceea ce vreau…om drag.


26.Septembrie.2010

Acordurile toamnei


Timpul trece nepăsător,
printre arcurile ceasornicarului
chiar dacă, moare câte o frunză
pentru un nou început enigmatic,
ce se va naşte din sărutul ploii
contopindu-se cu pământul iar,
vântul dansează pe acordurile
toamnei, în straie de Septembrie.


11.Septembrie.2010

Dincolo de tăcerea mea


Dincolo de tăcerea mea,
sunt gânduri nespuse…
şi sentimente ascunse.

Dincolo de tăcerea mea,
lupta contra prejudecăţilor
uneori e grea şi adorm
obosită, noaptea cu obrazul
mistuit de flacăra lacrimilor.

Dincolo de tăcerea mea,
zâmbetul meu se pierde
în singurătate abstractă şi,
vârful creionului sculptează
în cuvinte scrise pe hârtie.

Însă, între noi mereu e
ceaţa indiferenţei şi atunci,
percepţia ta devine imposibilă.


2.Septembrie.2010