luni, 25 martie 2019

În acele gării


Nu vreau să-mi ștergi lacrimile
cu mâneca
de la cămașa ta,
pe care
ai purtat-o de atâtea ori,
strângând la piept
femei
în acele gării,
cu ceasornicarul muțit de fluieratul trenurilor
și ele s-au urcat  grăbite,
iar tu ai rămas
aici...

și mă doare
moartea nemoartă din tine.


                                                           25.Martie.2019

Niciun comentariu:

Praful de aur

  Aerul dansează cu o șuviță de lumină, pe o coardă de violoncel adormit într-un colț al unei amintiri mute.   Praful de aur se ri...