luni, 25 martie 2019

În acele gării


Nu vreau să-mi ștergi lacrimile
cu mâneca
de la cămașa ta,
pe care
ai purtat-o de atâtea ori,
strângând la piept
femei
în acele gării,
cu ceasornicarul muțit de fluieratul trenurilor
și ele s-au urcat  grăbite,
iar tu ai rămas
aici...

și mă doare
moartea nemoartă din tine.


                                                           25.Martie.2019

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...