duminică, 31 martie 2019

Suprarealistic


osul din călcâiul unui înger,
îmi vorbește
despre acele ploi,
de foc
ce încă mai ard,
într-un cer
desenat cu creta
suprarealistic,
într-un anotimp trăit la singular
un singular perfect.
compus
dintr-un doi,
plin de confuzii și de durerosul
te iubesc...

 din priviri.


                                           31.Martie.2019

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...