-Taci!
Vreau să ascult prima ploaie
din acest Martie
neașteptat,
cu o urechea lipită de pereți...
Îmi place cum molfăie din asfaltul uscat,
ca o târfă grasă și leneșă
tolănită în mijlocul unui divan
dintr-un bordel
undeva
pe o stradă întunecată.
-Oprește și ceasul!
Toată iarna mi-a fost dor
de acest moment.
-Absurd, nu?
-Dar nicicând nu mi-a fost mai bine
ca acum.
2.Martie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu