joi, 14 martie 2019

Numele acelor zile


încep să mi-se dezghețe cuvintele,
sub razele soarelui de pe cerul tău,
și îngeri aleargă goi,
beți prin livada pe care am plantat-o noi...

atât de demult,
încât
nici nu mai îmi amintesc
ce eram
înainte de-a deveni oameni...

voi începe iarăși
să scriu
pe scoarța unui copac,
numele acelor
zile în care nu simțeam nimic,
iar tăcerea mă scotea textual din contextul
unui vis.



                                             14.Martie.2019

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...