Un glonț

s-a sufocat lumina într-o gaură

din zidul imagina,

prin care

a trecut un glonț

tras de furia furtunii a minții,

hăituită

de vocile

gândurilor

ce râdeau neîncetat și zgomotos.

iar liniștea s-a transformat în umbra durerii

de sub pleoapa clipei desculță, 
printr-un ieri

devenit într-un azi

fără mâine...

fluturi se ciocnesc de limba morții.

 -ce păcat, nu!?

                                                  17.Martie.2019