sâmbătă, 16 martie 2019

În zig zag



în loc de breloc,
port cuvântul
agățat la cheile casei.
din care ies pe geamul din spatele
al minții
și fug în zig zag
fără să mă feresc vânt,
ce mă lovește cu sălbătăcie peste față
dar, nu mă opresc
deși nu știu,
încotro trebuie să o iau...
mai e mult
până
în zori.

 -îmi auzi ecoul?

de fapt nici nu mai contează.

vei înțelege tu...

cândva.



                                          16.Martie.2019

Niciun comentariu:

Praful de aur

  Aerul dansează cu o șuviță de lumină, pe o coardă de violoncel adormit într-un colț al unei amintiri mute.   Praful de aur se ri...