luni, 4 martie 2019

Leucoplastul



Cu cât mai mult te apropii de mine,
cu atât mai tare mă depărtez de tine
și pașii noștri se transformă într-un tango,
cu mișcări ale brațelor
ce se aseamănă cu un zbor nesigur
al unor fluturi
în căutarea luminii albe,
când
întunericul trage de niște nori
care se scutură
de ploi,
transformate în gloanțe
pătrunse între cuvinte de sub leucoplastul
lipit pe buzele
de pe cadavrul unui sărut de ieri.
iar liniștea sughite
întruna
de râs...

intervine uitarea.

                                            4.Martie.2019


Niciun comentariu:

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...