Cu cât mai mult
te apropii de mine,
cu atât mai tare
mă depărtez de tine
și pașii noștri
se transformă într-un tango,
cu mișcări ale
brațelor
ce se aseamănă
cu un zbor nesigur
al unor fluturi
în căutarea
luminii albe,
când
întunericul
trage de niște nori
care se scutură
de ploi,
transformate în
gloanțe
pătrunse între
cuvinte de sub leucoplastul
lipit pe buzele
de pe cadavrul
unui sărut de ieri.
iar liniștea
sughite
întruna
de râs...
intervine
uitarea.
4.Martie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu