marți, 19 martie 2019

Recunosc



Recunosc!

Am un viciu sau mai bine,
zis
o dependență.
De un timp
încoace,
îmi place să-mi dezbrac insomnia
de gânduri
și s-o închid în cel mai întunecat
colț al nopții,
aruncând cheia
în gura canalului din asfalt...

E tare
plăcut sentimentul acela
de scufundare,
aproape
de înecare chiar,
în adâncurile nepăsării
cu ochii
 închiși.

                                             19.Martie.2019

Niciun comentariu:

Distanțiere pe apă

  -Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere  să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...