Recunosc!
Am un viciu sau
mai bine,
zis
o dependență.
De un timp
încoace,
îmi place să-mi
dezbrac insomnia
de gânduri
și s-o închid în
cel mai întunecat
colț al nopții,
aruncând cheia
în gura
canalului din asfalt...
E tare
plăcut
sentimentul acela
de scufundare,
aproape
de înecare
chiar,
în adâncurile
nepăsării
cu ochii
închiși.
19.Martie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu