Îți așez vorbele
între pereții
ghilimelelor,
fără a-ți judeca
faptele
ce ți-au evadat
din gesturi
necontrolate
și încerc să-ți
înțeleg acele gânduri
în neconcordanță
totală cu linia
trasă între
sfârșit și un alt început.
Lăsând
posibilitatea situației
de a avea
regretul că n-a fost...
să fie.
Sau poate de-a
nu mai conta. nimic.
-Dar oare, a
contat adevărul din spatele
ochilor minați
de acele puncte de suspensie?
11.Martie,2019-ora:01:08
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu