Nu am învățat să
îți țes
o cămașă,
nici măcar
nasturele
acela
care ți-e lipsă
la gât
nu știu să ți-l
cos cu acul...
Sunt pe cât se
poate de simplă
și chiar imatură
de cele mai de
multe ori.
Ți se pare că
iau totul în joacă,
fără să înțeleg
nimic.
Te înfurie
zâmbetul meu tâmp,
privindu-ți
pumnul sângerând
când lovești
zidurile
imaginare,
din frustrarea
ce-ți macină mintea.
Știi...
nu cred în
filosofii de viață,
scrise.
Îmi place să mă
ghidez după cele nescrise,
chiar dacă
mă pierd pe un
drum,
sau fac un pas
greșit pe marginea unei prăpastii
și cad...
Din abisuri știu
să fiu mai femeie
de cât ești
tu...
bărbat.
12.Martie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu