Drumul nemuririi
E noapte, si se aude
incet, doar cantecul
mortii ce ma infioara.
Inima mea, plange in
ritmul ceasornicarului.
Strigand dupa ajutorul,
zoriilor sa ma ascunda
in lumina lor, sa fug
pe drumul nemuririi.
30.Mai'07
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu