Drumul nemuririi
E noapte, si se aude
incet, doar cantecul
mortii ce ma infioara.
Inima mea, plange in
ritmul ceasornicarului.
Strigand dupa ajutorul,
zoriilor sa ma ascunda
in lumina lor, sa fug
pe drumul nemuririi.
30.Mai'07
Memoria
Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre. Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Nu Frica mă omoară și nici Moartea nu mă înspăimântă, ci, durerea degetelor Vieții prinse la ușa Nefericirii, mă face să țip în tăcere, d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu