vineri, 25 iulie 2008

Paharul de singuratate

Soarele a aparut iar pe cer;
dar,in sufletul meu e inca ger!
Florile in mii de culori imi zambesc,
printe sloiuri mari…le privesc.
Enigmatic, cerul imi face semn cu ochiul…
usa mintii mele a spart-o vantul!
Luna neputincioasa priveste…
cum imi beau paharul de singuratate.
10 iunie.05

Niciun comentariu:

Da și nu

 Multă zăpadă și un strănut de la prea mult frig... Un Vis microbian se extinde în țesătura ceții dimineților târzii, în simetria Tăcerii di...