vineri, 25 iulie 2008

Tu...cosmarul sortii mele

Esti atat de aproape...
si totusi tu, nu ma vezi.
Iar ochii mei iti vorbesc...
dar tu, devii surd spontan.
Te ating usor cu inima...
insa tu, nu simti nimic.
Cu mintea te alung...
apoi tu,in vis te introci.

Tu...cosmarul sortii mele!
12.Apr'07

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...