vineri, 25 iulie 2008

Poezie de dragoste banala

In lumina diminetilor mereu;
te alung din sufletul meu…
dar, in tacerea noptilor
urma amintirilor ma dor.
Lacrimile mele se risipesc…
imi spun ca te urasc
dar, doar langa tine,
stiu ca imi este bine.


20.Mai’08

Niciun comentariu:

Da și nu

 Multă zăpadă și un strănut de la prea mult frig... Un Vis microbian se extinde în țesătura ceții dimineților târzii, în simetria Tăcerii di...