Universul meu

Stau pe canapea
asteptand, mereu
o noua zi, sau
o schimbare...
in universul meu.

Dar simt, cum
mintea mi-se
scufunda in
abisul gandurilor
negre si, sufletul
mi-se ineaca
in Marea
sentimentelor
mele confuze.

In zadar
incerc sa
strig dupa
ajutor caci,
familia mea,
nu ma aude
si nici nu
ma vede.

Stiu ca acesta
e sfarsitul,fiintei
mele care se
apropie cu pasi
repezi si nu
mai am nici
o scapare.

Iar trupul meu,
e un schelet
nedescompus si
nedeshidratat
inca,intr-un
univers mereu
grabit spre
nimic sau spre
absolut totul.
13.Nov'06