vineri, 25 iulie 2008

Uitarea … in rime

Incet,incep sa uit…
de ce te-am iubit!

Imi amintesc…o clipa,
de atingerea efemera…

a costisoarei fericirii,
ce o simteam uneori.

Se pare ca deja am uitat…
de ce ochii tai m-au fascinat!

Stiu doar ca,din vina lor…
printr-un mod miraculous,

imi cresteau aripi bizarre
si,zburam spre nemurire.

Nu mai stiu de ce mi-au placut…
candva,cu tine sa ma sarut!

Insa,direct din abis,
ajungeam in paradis.

Stii… pentru mine azi…
probabil n-o sa ma crezi,

ai devenit o poveste,
himera de dragoste!

O sursa de inspiratie,
pentru o simpla poezie.

E o poezie hilara,
penru literature
17. martie.05

Un comentariu:

Hajni spunea...

Imi place tare mult poezia asta pt ca ma regasesc in ea cumva...

Da și nu

 Multă zăpadă și un strănut de la prea mult frig... Un Vis microbian se extinde în țesătura ceții dimineților târzii, în simetria Tăcerii di...