vineri, 25 iulie 2008

E noapte

E noapte,
şi doar luna
îmi aude
suspinele.
Mi-e atât
de dor,să
mă pierd
în abisul
ochilor tăi
căprui.

E noapte,
şi e deja
târziu,
orele se
scurg uşor.
Sufletul meu,
e însetat
şi are nevoie,
de dulceaţa
buzelor tale!

Deja se văd,
paşi grăbiţi
al zorilor,
care vor să
alunge noapte
Simt cum mă
cuprinde frigul
sub plapuma
în lipsa
a trupului
tău fierbinte.
12.Decembrie.2005

Niciun comentariu:

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...