Atipică urare
Mereu să fie cerul
deasupra ta senin
şi, sănătos să te
rătăcești pe cărările
înțelepciunii, ca să poţi
găsi ceea ce, îţi lipseşte
din buzunarul sufletului tău!
27.Decembrie.2011
marți, 27 decembrie 2011
miercuri, 21 decembrie 2011
luni, 19 decembrie 2011
Țurțuri nepăsări
Aş vrea să ningă,
cu fulgi de nea peste
gândurile mele, şi doar
vântul liniști să răsune
în orizontul sufletului meu.
Iar lacrimile de pe obraz,
să mi-se transforme
în țurțuri nepăsări la
strachina lumii din jur...
Apoi, pe drumul sorții...
să fiu călăuzită mereu,
de ințelepciune să ajung
într-o zi, la fericirea mea.
19.Decembrie.2011
Aş vrea să ningă,
cu fulgi de nea peste
gândurile mele, şi doar
vântul liniști să răsune
în orizontul sufletului meu.
Iar lacrimile de pe obraz,
să mi-se transforme
în țurțuri nepăsări la
strachina lumii din jur...
Apoi, pe drumul sorții...
să fiu călăuzită mereu,
de ințelepciune să ajung
într-o zi, la fericirea mea.
19.Decembrie.2011
duminică, 11 decembrie 2011
Urare originală de Crăciun
Fie ca ecoul cristalin
a colindelor,
să deschidă uşor poarta
sufletului
tău, să pătrundă magia
Sărbătorilor.
Şi întâmpin-o cu bucurie,
lăsându-te
apoi, cuprins de smerenie,
iar
bucatele de pe masă, să
fie
însoţite de aroma bunătăţi
tale!
Crăciun Binecuvântat ca-n poveşti!
11.Decembrie.2011
Fie ca ecoul cristalin
a colindelor,
să deschidă uşor poarta
sufletului
tău, să pătrundă magia
Sărbătorilor.
Şi întâmpin-o cu bucurie,
lăsându-te
apoi, cuprins de smerenie,
iar
bucatele de pe masă, să
fie
însoţite de aroma bunătăţi
tale!
Crăciun Binecuvântat ca-n poveşti!
11.Decembrie.2011
miercuri, 7 decembrie 2011
miercuri, 23 noiembrie 2011
duminică, 20 noiembrie 2011
joi, 17 noiembrie 2011
Nonşalanţă
Când m-am născut,
mi-am cumpărat bilet
din gara destinului meu.
Să călătoresc cu trenul
timpului spre vise, chiar
dacă ştiu că, șinele vieții
vor fi bifurcate uneori...
Întâmplător, am găsit
compartimentul plin cu
oameni, frivoli şi surzi.
Îi privesc cu nonșalanță,
de pe bancheta tăcerii,
savurând din când în când,
un strop de inspirație să-mi
potolesc setea sufletului...
17.noiembrie.2011
Când m-am născut,
mi-am cumpărat bilet
din gara destinului meu.
Să călătoresc cu trenul
timpului spre vise, chiar
dacă ştiu că, șinele vieții
vor fi bifurcate uneori...
Întâmplător, am găsit
compartimentul plin cu
oameni, frivoli şi surzi.
Îi privesc cu nonșalanță,
de pe bancheta tăcerii,
savurând din când în când,
un strop de inspirație să-mi
potolesc setea sufletului...
17.noiembrie.2011
joi, 10 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
duminică, 30 octombrie 2011
miercuri, 19 octombrie 2011
Jaluzelele
La geamul sufletului meu,
plouă neîncetat,
cu dorul tău, de când
ai plecat.
Şi nu mai ştiu, dacă-i
Devreme sau
e trâziu dar, în jur e atât
de frig...
Trag jaluzelele versului apoi,
beau din
potirul așteptării un strop
de speranță...
Mă înting pe pat încet şi, mă
învălui cu
amintirea caldă, a iubirii
tale unică.
19.Octombrie.2011
La geamul sufletului meu,
plouă neîncetat,
cu dorul tău, de când
ai plecat.
Şi nu mai ştiu, dacă-i
Devreme sau
e trâziu dar, în jur e atât
de frig...
Trag jaluzelele versului apoi,
beau din
potirul așteptării un strop
de speranță...
Mă înting pe pat încet şi, mă
învălui cu
amintirea caldă, a iubirii
tale unică.
19.Octombrie.2011
luni, 17 octombrie 2011
Aripi de cuvinte
Mi-au crescut aripi
de cuvinte scrise, să zbor
mereu, în miez de noapte.
Deasupra chingilor supraviețuirii,
şi să mă-ndrept înspre pleoapele
închise cu lacătele indiferenței.
Uneori, mă pierd între amintirea
clipei trecute însă, glasul prezentului
cu chip imprevizibil al viitorului, îmi
spune că, destinul a stabilit totul...
17.Octombrie.2011
Mi-au crescut aripi
de cuvinte scrise, să zbor
mereu, în miez de noapte.
Deasupra chingilor supraviețuirii,
şi să mă-ndrept înspre pleoapele
închise cu lacătele indiferenței.
Uneori, mă pierd între amintirea
clipei trecute însă, glasul prezentului
cu chip imprevizibil al viitorului, îmi
spune că, destinul a stabilit totul...
17.Octombrie.2011
duminică, 16 octombrie 2011
Tu
Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.
16.Octombrie.2011
Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.
16.Octombrie.2011
joi, 13 octombrie 2011
Pe umărul meu
S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.
13.Octombrie.2011
S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.
13.Octombrie.2011
duminică, 9 octombrie 2011
miercuri, 5 octombrie 2011
Şalul umbrelor
Eşti muzica fericirii,
pe care sufletul meu,
ar vrea s-o asculte neîncetat.
Privind luna pe șezlongul din colț
cuvintelor şi, vântul măngându-mi uşor,
tâmplele obosite uneori, în seriile târzii...
Când şalul umbrelor, îmi acoperă umeri goii
şi, ținând în mânii o cană aburind de vise,
iar mirosul ciocolăţii calde, mă îndeamnă să
prețuiesc savoarea vieții orice ar fi!
5.Octombrie.2011
Eşti muzica fericirii,
pe care sufletul meu,
ar vrea s-o asculte neîncetat.
Privind luna pe șezlongul din colț
cuvintelor şi, vântul măngându-mi uşor,
tâmplele obosite uneori, în seriile târzii...
Când şalul umbrelor, îmi acoperă umeri goii
şi, ținând în mânii o cană aburind de vise,
iar mirosul ciocolăţii calde, mă îndeamnă să
prețuiesc savoarea vieții orice ar fi!
5.Octombrie.2011
luni, 3 octombrie 2011
Un astru
(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)
Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.
3.Octombrie.2011
(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)
Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.
3.Octombrie.2011
miercuri, 28 septembrie 2011
duminică, 25 septembrie 2011
luni, 19 septembrie 2011
EU
Un suflet îmbracat
în vise,
pentru spectacolul vieţii.
Pe scena
destinului şi, regizat
de Dumnezeu însă...
Scenariul mereu,
e imprevizibil chiar, dacă
lumina speranţei
nu se stinge niciodată.
Totuşi, se
ştie că în orice clipă,
se va putea
trage cortina iar...
Personajul din
EU nu îşi va mai
juca rolul.
19.Septembrie.2011
Un suflet îmbracat
în vise,
pentru spectacolul vieţii.
Pe scena
destinului şi, regizat
de Dumnezeu însă...
Scenariul mereu,
e imprevizibil chiar, dacă
lumina speranţei
nu se stinge niciodată.
Totuşi, se
ştie că în orice clipă,
se va putea
trage cortina iar...
Personajul din
EU nu îşi va mai
juca rolul.
19.Septembrie.2011
sâmbătă, 17 septembrie 2011
joi, 15 septembrie 2011
duminică, 11 septembrie 2011
luni, 5 septembrie 2011
joi, 1 septembrie 2011
Ultimul fluierat
Sufletul meu, e
o gară
în care trenul fericirii,
nu s-a oprit
niciodată.
Timpul trece pe
nesimţite...
şi, oamenii vin
şi pleacă...în grabă.
Peronul vieţii mele,
mereu e gol
dar în acelaşi, timp
şi zgomotos.
Doar aburul unei,
amintiri...
rămâne în urmă,
uneori.
Biletul spre un
vis împlinit,
se plăteşte scump.
Şi nu ştiu, când
se va auzi
ultimul fluierat, al
destinului.
1.Septembrie.2011
Sufletul meu, e
o gară
în care trenul fericirii,
nu s-a oprit
niciodată.
Timpul trece pe
nesimţite...
şi, oamenii vin
şi pleacă...în grabă.
Peronul vieţii mele,
mereu e gol
dar în acelaşi, timp
şi zgomotos.
Doar aburul unei,
amintiri...
rămâne în urmă,
uneori.
Biletul spre un
vis împlinit,
se plăteşte scump.
Şi nu ştiu, când
se va auzi
ultimul fluierat, al
destinului.
1.Septembrie.2011
joi, 25 august 2011
vineri, 19 august 2011
luni, 1 august 2011
Albastru-alb
Sunt un pescăruș în zbor,
sub imensul cer albastru-alb.
Şi deasupra aparențelor în
căutarea fericirii, fiind purtată...
De vântul destinului chiar, şi
acolo unde, tu crezi că, nu e
nimic important însă, poate fi
norocul sau visul meu împlinit.
Iar când aripile mă dor, îmi găsesc
alinarea pe catargul unui vers.
Ruga mi-e hrana sufletului mereu şi,
din valurile limpede ale iubirii voi bea.
N-am să mă întorc niciodată din calea
furtunilor de August fiindcă, ştiu că un
nou curcubeu al vieții va apărea pentru mine.
1.August.2011
Sunt un pescăruș în zbor,
sub imensul cer albastru-alb.
Şi deasupra aparențelor în
căutarea fericirii, fiind purtată...
De vântul destinului chiar, şi
acolo unde, tu crezi că, nu e
nimic important însă, poate fi
norocul sau visul meu împlinit.
Iar când aripile mă dor, îmi găsesc
alinarea pe catargul unui vers.
Ruga mi-e hrana sufletului mereu şi,
din valurile limpede ale iubirii voi bea.
N-am să mă întorc niciodată din calea
furtunilor de August fiindcă, ştiu că un
nou curcubeu al vieții va apărea pentru mine.
1.August.2011
joi, 21 iulie 2011
vineri, 15 iulie 2011
Zbuciumat
Într-o lume atât
de perfidă,
a căzut din nou,
lângă fereastră...
pe o hârtie albă, din
sufletul meu zbuciumat
roua unui mic vers.
În tăcerea zorilor
când, mii de fluturi
al gândurilor zboară...
şi, petale de trăiri
multicolore, se deschid
mai uşor, sub vârful
vechiului meu condei.
Şi, fie pentru o clipă...
cerul vieții e mai senin, iar
eu pot respira aerul eliberări.
15.Iulie.2011
Într-o lume atât
de perfidă,
a căzut din nou,
lângă fereastră...
pe o hârtie albă, din
sufletul meu zbuciumat
roua unui mic vers.
În tăcerea zorilor
când, mii de fluturi
al gândurilor zboară...
şi, petale de trăiri
multicolore, se deschid
mai uşor, sub vârful
vechiului meu condei.
Şi, fie pentru o clipă...
cerul vieții e mai senin, iar
eu pot respira aerul eliberări.
15.Iulie.2011
vineri, 8 iulie 2011
Vreau
Vreau într-o zi,
să-mi îmbrac singurătatea,
în ploaia a unei zilei de Iulie,
şi s-o încalţ cu pantofi de vers.
Şi vreau să se privească, în oglinda
iubirii cât de urâtă e...apoi, să plece
din sufletul meu, pentru totdeauna şi,
lăsând în urma ei, nopţile pentru noi...
Tot ce mai vreau, e să vină la uşa vieții
mele, fericirea şi ceea ce am avut până
acum, să dau uitării iar ecoul suspinelor
mele, să nu mai răsune niciodată, de tristeţe.
8.Iulie.2011
Vreau într-o zi,
să-mi îmbrac singurătatea,
în ploaia a unei zilei de Iulie,
şi s-o încalţ cu pantofi de vers.
Şi vreau să se privească, în oglinda
iubirii cât de urâtă e...apoi, să plece
din sufletul meu, pentru totdeauna şi,
lăsând în urma ei, nopţile pentru noi...
Tot ce mai vreau, e să vină la uşa vieții
mele, fericirea şi ceea ce am avut până
acum, să dau uitării iar ecoul suspinelor
mele, să nu mai răsune niciodată, de tristeţe.
8.Iulie.2011
duminică, 3 iulie 2011
Mirosul cuvintelor
Roua de vise, se aşează peste
petalele mele, așteptându-şi împlinirea...
Şi fluturi anilor, trec mult prea repede
în zbor prin văzduhul vieţii mele, iar
vântul timpului nu se opreşte nici o clipă.
Apoi, nu mai ştiu de când nu s-a mai ivit razele
fericirii, pe cerul destinului meu, simt doar
furtuni de singurătate, în complexitatea unor nopţii...
Chiar, dacă am steaua iubirii absolute, deasupra mea
mereu, sunt clipe când din vâlvătaia sentimentelor...
Mirosul cuvintelor scrise, trece peste zidul tăceri,
ridicat de teamă...să spargă timpanele prejudecăților.
3.Iulie.2011
Roua de vise, se aşează peste
petalele mele, așteptându-şi împlinirea...
Şi fluturi anilor, trec mult prea repede
în zbor prin văzduhul vieţii mele, iar
vântul timpului nu se opreşte nici o clipă.
Apoi, nu mai ştiu de când nu s-a mai ivit razele
fericirii, pe cerul destinului meu, simt doar
furtuni de singurătate, în complexitatea unor nopţii...
Chiar, dacă am steaua iubirii absolute, deasupra mea
mereu, sunt clipe când din vâlvătaia sentimentelor...
Mirosul cuvintelor scrise, trece peste zidul tăceri,
ridicat de teamă...să spargă timpanele prejudecăților.
3.Iulie.2011
miercuri, 29 iunie 2011
O picătură
Merg zi de zi, prin
deșertul imprevizibil al
vieții, şi mi-e tare sete...
Aş vrea să beau din când
în când, o picătură mică
măcar, de fericire şi să nu
mai port povara suferinței...
Când furtunile de nisip adesea,
acoperă urmele speranței şi,
totul îmi pare fără sfârșit.
Însă totuşi, ştiu că lumina Divină, mă
va călăuzi, spre visele mele împlinite...în
aşa fel, să nu las nici o urmă de regret, în
urma mea şi apoi, să îmbătrânesc frumos alături
de tine, sprijinită ușor, de brațul tău puternic.
29.Iunie.2011
Merg zi de zi, prin
deșertul imprevizibil al
vieții, şi mi-e tare sete...
Aş vrea să beau din când
în când, o picătură mică
măcar, de fericire şi să nu
mai port povara suferinței...
Când furtunile de nisip adesea,
acoperă urmele speranței şi,
totul îmi pare fără sfârșit.
Însă totuşi, ştiu că lumina Divină, mă
va călăuzi, spre visele mele împlinite...în
aşa fel, să nu las nici o urmă de regret, în
urma mea şi apoi, să îmbătrânesc frumos alături
de tine, sprijinită ușor, de brațul tău puternic.
29.Iunie.2011
luni, 27 iunie 2011
miercuri, 22 iunie 2011
Vers
Un nou răsărit,
plin de mister...
uşor, mi-a amintit
că totul e efemer.
Petalele sufletului meu...
simt cum se deschid uşor,
sub roua speranţei mereu
şi, un mic fluture de dor...
se aşează iarăşi, pe condeiul meu.
Şi un parfum dulce-amăriu de vers,
se-nalţă de pe hârtie spre infinit,
să devină ecoul numelui meu în univers,
aş vrea pe adierea unui vis împlinit.
22.Iunie.2011
Un nou răsărit,
plin de mister...
uşor, mi-a amintit
că totul e efemer.
Petalele sufletului meu...
simt cum se deschid uşor,
sub roua speranţei mereu
şi, un mic fluture de dor...
se aşează iarăşi, pe condeiul meu.
Şi un parfum dulce-amăriu de vers,
se-nalţă de pe hârtie spre infinit,
să devină ecoul numelui meu în univers,
aş vrea pe adierea unui vis împlinit.
22.Iunie.2011
joi, 16 iunie 2011
Dor de bine
În taina nopții,
mă plouă cu stropi
de dor, de bine și
îmi udă tare sufletul.
Respir parfumul amintirilor
iar, pașii mei rătăcesc pe
drumul greu al tăcerii, cu
tălpile goale până în zori.
Apoi, mă ascund în bobocul unui
cuvânt...din condei și, cu tâmplele
frânte, adorm pe masa de lemn din
refugiul meu fiind, acoperită doar
de grija caldă a inimii lui Dumnezeu.
16.Iunie.2011
În taina nopții,
mă plouă cu stropi
de dor, de bine și
îmi udă tare sufletul.
Respir parfumul amintirilor
iar, pașii mei rătăcesc pe
drumul greu al tăcerii, cu
tălpile goale până în zori.
Apoi, mă ascund în bobocul unui
cuvânt...din condei și, cu tâmplele
frânte, adorm pe masa de lemn din
refugiul meu fiind, acoperită doar
de grija caldă a inimii lui Dumnezeu.
16.Iunie.2011
miercuri, 1 iunie 2011
miercuri, 25 mai 2011
Pleoapele ochilor tăi
Acoperă-mi sufletul
cu pleoapele ochilor tăi!
Când furtunile vieții îmi
spulberă fericirea și, ploii
de gânduri îmi inundă mintea.
Fiind, captivă dincolo de
tăcere, unde adesea, respir
singurătate şi,ceasornicarul îmi
ţine de urât iar, cu speranța mă
hrănesc şi cu vise mă hidratez mereu.
25.Mai.2011
Acoperă-mi sufletul
cu pleoapele ochilor tăi!
Când furtunile vieții îmi
spulberă fericirea și, ploii
de gânduri îmi inundă mintea.
Fiind, captivă dincolo de
tăcere, unde adesea, respir
singurătate şi,ceasornicarul îmi
ţine de urât iar, cu speranța mă
hrănesc şi cu vise mă hidratez mereu.
25.Mai.2011
marți, 24 mai 2011
Introvertite și pastelate
Cu ani în urmă...destinul
m-a sădit în grădina vieții, sub
cerul înnorat al singurătății și
adesea, furtunile suferinței m-au
doborât însă, razele speranței îmi
dădeau puterea de-a mă ridica...
Apoi, într-o zi, ploaia iubirii a
pătruns la rădăcina sufletului meu,
și de atunci, înfloresc zi de zi,
având petalele introvertite și pastelate.
24.Mai.2011
Cu ani în urmă...destinul
m-a sădit în grădina vieții, sub
cerul înnorat al singurătății și
adesea, furtunile suferinței m-au
doborât însă, razele speranței îmi
dădeau puterea de-a mă ridica...
Apoi, într-o zi, ploaia iubirii a
pătruns la rădăcina sufletului meu,
și de atunci, înfloresc zi de zi,
având petalele introvertite și pastelate.
24.Mai.2011
vineri, 13 mai 2011
Dincolo de evadare
Sunt zile...luni...ani...
Ba nu!
E o viaţă, decând dincolo
de tăcere, pe masa destinului...
din odaia mea, se scurg
neîncetat un amalgam de
trăiri în clepsidra sufletului meu.
Sunt şi apusuri...nopţii...clipe...
dimineţiile trâzii...când prin evadare
în cuvinte, ecoul gândurilor mele, aş
vrea să spargă toate zidurile din jur...
şi, să ajung la visurile mele împlinite.
12.Mai.2011
Sunt zile...luni...ani...
Ba nu!
E o viaţă, decând dincolo
de tăcere, pe masa destinului...
din odaia mea, se scurg
neîncetat un amalgam de
trăiri în clepsidra sufletului meu.
Sunt şi apusuri...nopţii...clipe...
dimineţiile trâzii...când prin evadare
în cuvinte, ecoul gândurilor mele, aş
vrea să spargă toate zidurile din jur...
şi, să ajung la visurile mele împlinite.
12.Mai.2011
joi, 5 mai 2011
Mai
Parfumul florilor de
liliac, îmi inundă uşor,
sufletul în zilele de Mai.
Şi mă agăţ de cuvinte
scrise, să nu cad în abisul
gândurilor dincolo de tăcere
apoi, căutând cu ochiul
speranţei, piscul vieţii.
Ca să-mi deschid aripile
visurilor mele, şi să mă-nalţ
în zbor, prin văzduhul
necunoscut, al destinului...
Lăsând în urmă, furtunile
orgoliilor şi privind doar,
înainte spre cerul viitorului...
Bucurându-mă de fiecare,
curcubeu al fericirii şi de
razele fierbinţi de iubire.
5.Mai.2011
Parfumul florilor de
liliac, îmi inundă uşor,
sufletul în zilele de Mai.
Şi mă agăţ de cuvinte
scrise, să nu cad în abisul
gândurilor dincolo de tăcere
apoi, căutând cu ochiul
speranţei, piscul vieţii.
Ca să-mi deschid aripile
visurilor mele, şi să mă-nalţ
în zbor, prin văzduhul
necunoscut, al destinului...
Lăsând în urmă, furtunile
orgoliilor şi privind doar,
înainte spre cerul viitorului...
Bucurându-mă de fiecare,
curcubeu al fericirii şi de
razele fierbinţi de iubire.
5.Mai.2011
duminică, 1 mai 2011
Călător
Te-ai născut să fi mereu, un călător
pe vaporul vieții, purtat de curenții destinului,
pe valurile timpului uneori, fiind lente iar alteori,
rapide şi trecând adesea, cu greu prin furtunile
imprevizibile şi, pe mările viselor şi pe oceane de ambiții.
Însă, dacă nu vei lăsa niciodată, busola credinței din
sufletul tău, orice ar fi şi călăuzit de vântul speranței,
vei ajunge într-o zi, la țărmul fericirii şi pășind pe nisipul
nemurii tale, căutând şi căutând poate scoica unui alt început.
1.Mai.2011
Te-ai născut să fi mereu, un călător
pe vaporul vieții, purtat de curenții destinului,
pe valurile timpului uneori, fiind lente iar alteori,
rapide şi trecând adesea, cu greu prin furtunile
imprevizibile şi, pe mările viselor şi pe oceane de ambiții.
Însă, dacă nu vei lăsa niciodată, busola credinței din
sufletul tău, orice ar fi şi călăuzit de vântul speranței,
vei ajunge într-o zi, la țărmul fericirii şi pășind pe nisipul
nemurii tale, căutând şi căutând poate scoica unui alt început.
1.Mai.2011
miercuri, 20 aprilie 2011
Clipa evadează
Clipa evadează în trecut
din palma așteptări, galopând în
spinarea timpului pe drumul anilor,
și nimic o va putea aduce înapoi!
Ecoul regretului tău, se aude prea
târziu uneori, iar alteori nu trebuie să
oprești cuvântul sincer dincolo de tăcere!
Nu-ți vinde niciodată, sufletul pentru o
pungă de mici iluzii și, iubește-L pe Cel
care ți-a dăruit prețioasă cheie a vieții tale!
Iartă trădarea ce te-a lovit și, dăruiește
buchete de zâmbete, unui actor ce își joacă
rolul sub reflectoarele a ultimei șanse căci, clipa
evadează... și totul se schimba pentru totdeauna!
20.Aprilie.2011
Clipa evadează în trecut
din palma așteptări, galopând în
spinarea timpului pe drumul anilor,
și nimic o va putea aduce înapoi!
Ecoul regretului tău, se aude prea
târziu uneori, iar alteori nu trebuie să
oprești cuvântul sincer dincolo de tăcere!
Nu-ți vinde niciodată, sufletul pentru o
pungă de mici iluzii și, iubește-L pe Cel
care ți-a dăruit prețioasă cheie a vieții tale!
Iartă trădarea ce te-a lovit și, dăruiește
buchete de zâmbete, unui actor ce își joacă
rolul sub reflectoarele a ultimei șanse căci, clipa
evadează... și totul se schimba pentru totdeauna!
20.Aprilie.2011
marți, 19 aprilie 2011
marți, 12 aprilie 2011
Îndemn nonconformist
În zborul tău,
prin văzduhul vieţii,
lasă-te călăuzită mereu,
de adierea înţelepciuni şi,
nu lăsa în urma ta regrete!
Iar, dacă cerul destinului va
isca uneori, furtuni în calea ta,
ascunde-te în speranţa căci,
curcubeul fericirii tale, va aparea
din nou apoi, razele iubirii vor
străluci într-o zi, pentru tine!
12.Aprilie.2011
În zborul tău,
prin văzduhul vieţii,
lasă-te călăuzită mereu,
de adierea înţelepciuni şi,
nu lăsa în urma ta regrete!
Iar, dacă cerul destinului va
isca uneori, furtuni în calea ta,
ascunde-te în speranţa căci,
curcubeul fericirii tale, va aparea
din nou apoi, razele iubirii vor
străluci într-o zi, pentru tine!
12.Aprilie.2011
vineri, 8 aprilie 2011
Primăvara
Eşti parfumul ameţitor
al iubirii, purtat de adierea
destinului ce a pătruns uşor,
în sufletul meu pe neaşteptate.
Când eu stăteam dincolo de tăcere
căci, cerul vieţii mele era înnorat
mereu dar, Dumnezeu nu m-a uitat
şi într-o zi, a venit primăvara speranţei...
Iar, eu merg spre fericire de atunci!
8.Aprilie.2011
Eşti parfumul ameţitor
al iubirii, purtat de adierea
destinului ce a pătruns uşor,
în sufletul meu pe neaşteptate.
Când eu stăteam dincolo de tăcere
căci, cerul vieţii mele era înnorat
mereu dar, Dumnezeu nu m-a uitat
şi într-o zi, a venit primăvara speranţei...
Iar, eu merg spre fericire de atunci!
8.Aprilie.2011
miercuri, 6 aprilie 2011
miercuri, 30 martie 2011
Tăcere
Te văd dar, tu nu mă observi.
Te chem dar, tu nu mă auzi.
Te ating dar, tu nu mă simţi.
Anii ce au trecut, prin sufletele
noastre, s-au transformat uşor,
în amintiri şi, amintirile se pierd
în indiferența ta iar, eu rămân...
Dincolo de tăcere căci, nimic nu
mai are nici un rost de acum încolo!
30.Martie.2011
Te văd dar, tu nu mă observi.
Te chem dar, tu nu mă auzi.
Te ating dar, tu nu mă simţi.
Anii ce au trecut, prin sufletele
noastre, s-au transformat uşor,
în amintiri şi, amintirile se pierd
în indiferența ta iar, eu rămân...
Dincolo de tăcere căci, nimic nu
mai are nici un rost de acum încolo!
30.Martie.2011
marți, 22 martie 2011
Vieţii mele
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
duminică, 20 martie 2011
joi, 17 martie 2011
miercuri, 16 martie 2011
La braţ
În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...
Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?
16.Martie.2011
În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...
Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?
16.Martie.2011
miercuri, 9 martie 2011
marți, 1 martie 2011
Dincolo...
Eşti roua care m-a
făcut să reînfloresc
în deşertul vieții şi,
adierea speranței îmi
poartă parfumul iubirii.
Sub razele efemere de
fericire, mă simt unică
iar, după fiecare furtună
a destinului, devin din ce
în ce mai rezistentă în nopțile
reci...când stele, îmi ţin de urât
şi mă ascultă dincolo de tăcere...
şi luna, revarsă pe hârtie cuvinte scrise.
1.Martie.2011
Eşti roua care m-a
făcut să reînfloresc
în deşertul vieții şi,
adierea speranței îmi
poartă parfumul iubirii.
Sub razele efemere de
fericire, mă simt unică
iar, după fiecare furtună
a destinului, devin din ce
în ce mai rezistentă în nopțile
reci...când stele, îmi ţin de urât
şi mă ascultă dincolo de tăcere...
şi luna, revarsă pe hârtie cuvinte scrise.
1.Martie.2011
miercuri, 23 februarie 2011
Tâmpele ostenite
Luna îmi bate timidă în geam
căci, vrea să pătrundă în odaia
mea, cu pereţi verzui şi bătrâni.
Iar, un suspin de dor, evadează
de pe buzele mele, pe spinarea
unei clipe efemere tocmai, când
mii de gânduri se luptă în mintea mea.
Apoi, pe neaşteptate condeiul dintre
degetele mele, atinge albul hârtiei cu
vârful său şi, se nasc cuvinte scrise...
Îmi simt tâmpele atât de ostenite şi,
încerc să adorm ascultând în surdină,
,,für Elise Beethoven” căci, voi porni
iarăşi, pe drumul necunoscut al vieții,
când ziua de mâine, îşi va deschide ochii.
Iar, fiecare pas de al meu, va lăsa
o urmă de amintire în urma mea.
Voi merge spre Nirvana, lăsându-mă
ghidată, de către mână Dumnezeului.
23.Februarie.2011
Luna îmi bate timidă în geam
căci, vrea să pătrundă în odaia
mea, cu pereţi verzui şi bătrâni.
Iar, un suspin de dor, evadează
de pe buzele mele, pe spinarea
unei clipe efemere tocmai, când
mii de gânduri se luptă în mintea mea.
Apoi, pe neaşteptate condeiul dintre
degetele mele, atinge albul hârtiei cu
vârful său şi, se nasc cuvinte scrise...
Îmi simt tâmpele atât de ostenite şi,
încerc să adorm ascultând în surdină,
,,für Elise Beethoven” căci, voi porni
iarăşi, pe drumul necunoscut al vieții,
când ziua de mâine, îşi va deschide ochii.
Iar, fiecare pas de al meu, va lăsa
o urmă de amintire în urma mea.
Voi merge spre Nirvana, lăsându-mă
ghidată, de către mână Dumnezeului.
23.Februarie.2011
luni, 14 februarie 2011
Fluture
Sunt un fluture,
ce a învăţat să
zboare pe adiera
speranţei, în văzduhul
vieţii şi, iubirea
îmi colorează aripile.
Zbor spre Nirvana,
şi nimic nu mă va
opri nici chiar, atunci
când se desprinde
petala unui vis şi,
mă lovesc de prejudecăţii
iar, dezamăgiriile mă dor.
Nu vreau să privesc
în urma mea, cu regret
ci, înainte cu mândrie!
Uneori, mă hrănesc cu
efemera fericire iar,
când mă simt obosită,
mă ohodinesc în cuvinte scrise...
14.Februarie.2011
Sunt un fluture,
ce a învăţat să
zboare pe adiera
speranţei, în văzduhul
vieţii şi, iubirea
îmi colorează aripile.
Zbor spre Nirvana,
şi nimic nu mă va
opri nici chiar, atunci
când se desprinde
petala unui vis şi,
mă lovesc de prejudecăţii
iar, dezamăgiriile mă dor.
Nu vreau să privesc
în urma mea, cu regret
ci, înainte cu mândrie!
Uneori, mă hrănesc cu
efemera fericire iar,
când mă simt obosită,
mă ohodinesc în cuvinte scrise...
14.Februarie.2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Februraie
Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.
12.Februarie.2011
Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.
12.Februarie.2011
duminică, 30 ianuarie 2011
Clipele
Clipele aleargă în maratonul vieţii
şi, destinul e o pistă cu obstacole
mai mult, sau mai puţin inevitabile
iar, linia de sosire e imprevizibilă.
Raţiunea şi sentimentele îşi dau coate
în curbe iar, unele iluzii cad uneori.
Speranţa e o probă de rezistenţă pentru
a câştiga trofelul fericirii iar noi, suntem
doar spectactori efemeri şi clipele...
30.Ianuarie.2011
Clipele aleargă în maratonul vieţii
şi, destinul e o pistă cu obstacole
mai mult, sau mai puţin inevitabile
iar, linia de sosire e imprevizibilă.
Raţiunea şi sentimentele îşi dau coate
în curbe iar, unele iluzii cad uneori.
Speranţa e o probă de rezistenţă pentru
a câştiga trofelul fericirii iar noi, suntem
doar spectactori efemeri şi clipele...
30.Ianuarie.2011